La ce s-a referit Isus când a spus că sclavul său fidel avea să fie „prevăzător”?
December 30, 2007
Isus a pus următoarea întrebare: „Cine este sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul lui l-a numit peste servitorii săi ca să le dea hrană la timpul potrivit?” (Matei 24:45). „Sclavul” care furnizează „hrană” spirituală este congregaţia creştinilor unşi cu spirit. De ce i-a numit Isus prevăzători?
Cel mai bine putem înţelege chiar din învăţăturile lui Isus. De pildă, când a vorbit despre „sclavul fidel şi prevăzător”, Isus a prezentat parabola despre cele zece fecioare care vegheau în aşteptarea mirelui. Fecioarele ne amintesc de creştinii unşi de dinainte de 1914 care aşteptau cu nerăbdare sosirea marelui Mire, Isus Cristos. Când a sosit mirele, cinci dintre cele zece fecioare nu au avut suficient ulei şi din această cauză nu au mai putut fi prezente la ospăţul de nuntă. Celelalte cinci s-au dovedit a fi prevăzătoare. Ele se aprovizionaseră cu suficient ulei ca să poată lumina când avea să sosească mirele şi să li se permită să intre la ospăţ. — Matei 25:10-12.
Când Isus a fost învestit cu putere regală în 1914, mulţi dintre creştinii unşi se aşteptau să i se alăture imediat în cer. Mai aveau însă multe lucruri de făcut pe pământ, iar unii dintre ei nu erau pregătiţi pentru aceasta. Asemenea fecioarelor care nu au fost prevăzătoare, ei nu şi-au întărit din timp spiritualitatea, astfel că nu au fost pregătiţi să-şi continue activitatea ca purtători de lumină. Cei mai mulţi însă au acţionat în mod prevăzător, cu alte cuvinte cu înţelepciune şi prudenţă, şi au fost întăriţi spiritualiceşte. Când au aflat că aveau încă multe de făcut, au trecut la acţiune plini de bucurie. Prin urmare, ei s-au dovedit a fi „sclavul fidel şi prevăzător”.
Să ne gândim şi la felul în care a folosit Isus cuvântul „prevăzător” în Matei 7:24. Isus a spus: „Cine aude aceste cuvinte ale mele şi le pune în practică se va asemăna cu un bărbat prevăzător, care şi-a zidit casa pe stâncă”. Omul prevăzător face o construcţie rezistentă, luând în calcul că vor fi şi furtuni. Spre deosebire de el, omul nechibzuit construieşte pe nisip şi îşi pierde casa. Astfel, un continuator prevăzător al lui Isus este un om care întrezăreşte consecinţele dezastruoase ale unui mod de acţiune bazat pe înţelepciunea omenească. Datorită discernământului şi judecăţii sănătoase, el pune învăţăturile lui Isus ca bază solidă pentru credinţa, acţiunile şi învăţăturile sale. La fel procedează şi „sclavul fidel şi prevăzător”.
De asemenea, este demnă de remarcat şi folosirea cuvântului pe care mai multe traduceri ale Scripturilor ebraice îl redau „prevăzător”. De exemplu, losif a fost numit de faraon responsabil cu proviziile Egiptului. Acest lucru a făcut parte din măsurile luate de lehova pentru a furniza hrană poporului său. De ce a fost ales losif? lată ce i-a zis faraonul: „Nu este nimeni atât de prevăzător şi de înţelept ca tine” (Geneza 41:33-39; 45:5). în mod asemănător, Biblia spune că Abigail era „o femeie cu multă pricepere [lit. „foarte prevăzătoare”]”. Ea i-a oferit alimente lui David, unsul lui lehova, şi oamenilor lui (1 Samuel 25:3,11,18). Despre losif şi Abigail s-a putut spune că erau prevăzători, deoarece ei au discernut voinţa lui Dumnezeu şi au acţionat cu prudenţă şi judecată sănătoasă.
Prin urmare, când Isus a spus despre sclavul fidel că este prevăzător, el a arătat că persoanele reprezentate prin acel sclav dau dovadă de discernământ, de prudenţă şi de judecată sănătoasă, deoarece îşi bazează credinţa, acţiunile şi învăţăturile pe Cuvântul lui Dumnezeu, care este cuvântul adevărului.
De ce l-a întrebat regele Saul pe David „Al cui fiu eşti, băiete”, după ce acesta l-a ucis pe Goliat, deşi mai înainte Saul îl chemase să fie în serviciul său?
December 28, 2007
Unii s-ar putea gândi că Saul a uitat cine era David, deoarece prima lorîntâlnire a fost scurtă, însă este puţin probabil acest lucru, dat fiind că relatarea din 1 Samuel 16:18-23 arată că Saul a trimis special după David, şi apoi a ajuns să-l îndrăgească mult şi l-a făcut scutierul său. Aşadar, Saul trebuie să-l fi cunoscut bine pe David.
Unii biblişti sunt de părere că pasajele din 1 Samuel 17:12-31 şi 17:55-18:5 au fost adăugate ulterior, întrucât nu se găsesc în unele copii ale traducerii Septuaginta în greacă, traducere a Scripturilor ebraice încheiată în secolul al ll-lea î.e.n. însă nu este înţelept să tragem această concluzie doar pe baza copiilor sus-menţionate, întrucât pasajele apar în alte manuscrise recunoscute ca demne de încredere ale Scripturilor ebraice.
Se pare că, punându-i această întrebare mai întâi lui Abner, şi apoi lui David însuşi, Saul nu dorea pur şi simplu să afle numele tatălui lui David. Descoperind acum o nouă faţetă a personalităţii lui David, care a dat dovadă de o mare credinţă şi mult curaj când l-a învins pe Goliat, Saul dorea să ştie ce fel de om era tatăl acestui băiat. Este posibil ca Saul să fi dorit să îl aducă în armata Israelului pe lese, tatăl lui David, sau pe alţi membri ai familiei lui, gândindu-se că un astfel de curaj şi o asemenea vitejie îi caracteriza şi pe aceştia.
Deşi în 1 Samuel 17:58 este menţionat doar un răspuns scurt al lui David — „fiul slujitorului tău lese, betleemitul” —, din cele relatate în continuare se poate înţelege că Saul şi David au purtat o conversaţie mai lungă. Să remarcăm ce au spus în acest sens bibliştii Cari F. Keil şi Franz Delitzsch: „Expresia «de îndată ce el a terminat de vorbit cu Saul» [care apare în 1 Samuel 18:1] indică cu claritate că Saul a discutat mai mult cu David despre familia lui, întrucât această expresie sugerează o conversaţie mai lungă”.
în concluzie, întrebându-l pe David „Al cui fiu eşti, băiete?”, Saul nu dorea să afle identitatea lui David, pe care de fapt o cunoştea, ci mai multe detalii despre el şi familia lui.
